Cea mai puternica imagine care mi-a ramas in minte este cea pe care n-am fotografiat-o, pentru ca era tarziu si mi-a fost lene sa scot aparatul. Ajunseseram, la putin timp dupa ce-am pus picioarele pe pamant israelian, pe o straduta strajuita de niste copaci falnici, imensi, care-si uneau coroanele la orizont. Lumini artificiale laterale faceau ca strada sa para dintr-o poveste. Acolo mi-a trecut stresul acumulat pe avion si-a inceput mirarea. Am intrebat ce soi de arbori sunt, iar raspunsul m-a intepenit. M-am dus gata sa ating frunzele, sa ma asigur. Erau ficusi giganti, ficusi de care avusesem si eu, in ghivece micute, acasa. Bonsai. In habitatul lor natural erau de-a dreptul impunatori. Localnicii mi-au spus ca singurul dezavantaj era ca atrageau liliecii in noptile calde de vara. N-am mai ajuns pe strada respectiva, dar am cautat o imagine pe google si-am gasit-o pe aceasta: strada se numeste Hanasi, este in Herzliya, un orasel cochet de langa Tel Aviv. Locul unde unii israelieni merg sa doarma, dupa cum ne-a explicat ghida.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu